Europa direct la tine acasa
Reteaua Centrelor EUROPE DIRECT este o interfata intre cetateni
si Uniunea Europeana, la nivel local.
Prima pagina Știri europene Newsflash Ocuparea fortei de munca - intre tintele strategice si ranile recesiunii
 





facebook

youtube






Ocuparea fortei de munca - intre tintele strategice si ranile recesiunii
Vineri, 28 Mai 2010 00:00

Strategia "Europa 2020" isi propune ca, peste un deceniu, 75% din populatia Uniunii Europene cu varsta cuprinsa intre 20 si 64 de ani sa fie angajata in munca. Pentru prima data, o strategie de maxima importanta a U.E. fixeaza tinte cifrice pe piata muncii. Semn bun pentru Europa sociala, dar cat este de realista o asemenea tinta? dr. Radu Serban

Un pahar pe trei sferturi plin
Cand am citit in „Strategia Europa 2020” ambitiosul obiectiv de ocupare a fortei de munca in proportie de 75 % in urmatorul deceniu, prima reactie a fost placuta revelatie a vitalizarii componentei sociale a politicilor europene. In sfarsit, o tinta cuantificabila pe piata muncii se regaseste intr-o strategie fundamentala a Uniunii! Tratatul de la Amsterdam, desi statuase ocuparea fortei de munca drept obiectiv al Uniunii Europene, nu a fixat baremuri cifrice.

Apoi au inceput intrebarile si nedumeririle. Este mult, sau putin? Este un plan realizabil sau doar un nou deziderat entuziast, mobilizator, amintind de cincinalele socialiste? Are Romania capacitatea, ca stat membru, sa atinga acest obiectiv? In cat timp se vor cicatriza ranile provocate de recesiune pe piata muncii, ca sa lase loc crearii de noi locuri de munca?
Lipsindu-i componenta punitiva specifica unui „pat al lui Procust”, obiectivul va permite fiecarui stat membru sa-si asume tinta de care se simte capabil si apoi sa o respecte doar atat cat crede de cuviinta. Efortul va fi comun, cu stradanii spre convergenta intre statele membre ale U.E., insa nu obligatoriu. Fiecare stat va fi judecat in final dupa gradul de apropiere de tinta comuna. “Judecat”, insa doar prin tabele comparative, nu in fata vreunei curti de justitie.
In acest caz, cat de angajanta este tinta? Ce face Uniunea sa sprijine tarile in atingerea acestei tinte? Unde-i sunt biciul si morcovul? Greu de raspuns, caci statisticile au subtilitatile lor, iar anul 2020 se estompeaza in arierplanul recesiunii. Acum ne arde la degete criza creditului suveran din Grecia, afectand intreaga „Europa sociala” si distorsionand cursul integrarii europene.

Daca intre criteriile de aderare la eurozona si ale Pactului de Stabilitate si Crestere nu regasim nici un indicator social, iata ca, in sfarsit, un document strategic al Uniunii vine sa fixeze un astfel de reper cifric. Ce inseamna acest reper?
Trei din patru cetateni de varsta activa sa fie angajati in munca! Un pahar pe trei sferturi plin. La orizontul anului 2020, privind sfertul gol al paharului, fiecare al patrulea cetatean european in varsta intre 20-64 de ani va fi neangajat in munca, adica va sta acasa pe cheltuiala familiei, va studia, va fi somer sau bolnav, va fi inactiv economic.

Rata de ocupare si somaj
Cum se raporteaza rata de ocupare la rata de neocupare sau la somaj? Terminologia in limba engleza este mai sugestiva: employment si unemployment.
Diferenta este substantiala, nu numai ca definitii, dar si ca statistica. Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OCDE) defineste rata de ocupare drept procentul populatiei angajate in munca (ocupate) in totalul populatiei de varsta activa (intre 15-64 de ani in majoritatea statelor OCDE). O persoana se considera „angajata”, conform Organizatiei Internationale a Muncii (ILO), atunci cand a muncit cel putin o ora pe bani.
Somajul, sau rata de neocupare, are multiple definitii, desi apare cel mai des in statistici. Simplificand, conform OCDE, rata somajului armonizat reprezinta ponderea persoanelor neangajate in munca in totalul fortei de munca (angajati si neangajati).Indicatorii se multiplica pe masura ce rafinam cautarea.
Rata de participare, de exemplu, reprezinta proportia in totalul populatiei active a celor angajati si a celor declarati someri, cu alte cuvinte, a celor care muncesc si care doresc sa munceasca.

Dincolo de indicatorii standard, cred ca o statistica a somajului adevarat este cea in care se scade rata de ocupare, definita mai sus, din 100%. Aceasta ar insemna ca obiectivul strategic pentru anul 2020 ar fi sa reducem somajul la 25 %. Intr-adevar, definit astfel, in Danemarca el a fost in anul 2009, conform Eurostat, de 24,3 %, in U.E.-27 de 35,4 %, in Romania de 41,4 %, iar in Ungaria de 44,6 % (a se vedea graficul „Rata de ocupare a fortei de munca”). Desigur, nici astfel de statistici nu ar fi reale, deoarece ar ignora lucratorii “la negru” din economia subterana, nedeclarati, mai ales din unele state mediteraneene.

Falsii someri se numara printre factorii perturbatori ai statisticilor muncii. Rata somajului ii ia in calcul doar pe cei care isi cauta in mod activ un loc de munca. In UE, ei sunt inregistrati la un birou guvernamental, pentru a-si primi ajutorul sau indemnizatia de somaj. Ceilalti, daca nu se inregistreaza, nu exista ca someri.
Procedura inregistrarii difera de la tara la tara, inducand erori. Acolo unde ajutorul este infim, inregistrarea ca somer devine chiar jenanta pentru subiectul in cauza, de parca ar primi ceva de pomana. In astfel de tari, de regula mai sarace, statisticile raporteaza un somaj sub cel real. La polul opus, tari ca Belgia, Germania, Suedia sau Franta, raporteaza probabil cifre peste nivelul real al somajului, caci tentatia inregistrarii sporeste odata cu generozitatea alocatiilor, iar unii adauga si un castig colateral, macar cu norma redusa, in paralel cu indemnizatia de somaj, riscand o ilegalitate.

Somerii nedeclarati deformeaza si ei statisticile. Unde sunt inregistrate asa numitele femei “casnice” ? De exemplu, unele mame care isi ingrijesc copiii dupa concediul de maternitate, traind din veniturile sotilor, nu se declara someri. Cei ce traiesc din rente, arende, chirii, dobanzi si dividende, nu sunt angajati pe piata muncii, dar nu se declara someri. Unii “copii de bani gata”, desi de varsta activa, nu se declara someri atunci cand nu muncesc, fiind intretinuti de parinti.

Exista, deci, cetateni de varsta activa care nici nu se declara someri si nici nu isi cauta de lucru. Tocmai aceasta categorie este vizata de Strategia Europa 2020. Dar cine sunt acesti cetateni? In primul rand, cei suficient de bogati, sau cu familii suficient de instarite, ca sa nu-si puna problema muncii. Apoi, cei ce se multumesc cu putinul ajutorului de somaj. Fara a mai dezvolta cu alte categorii, ajungem la esenta dificultatii Strategiei: cum sa-i determinam pe acesti cetateni sa munceasca? Oare solutia lui Ion Creanga, cu posmagii, are alternativa? Avem de asteptat 10 ani ca sa aflam raspunsul? Structura ocupationala actuala din fiecare stat membru conteaza in atingerea tintei in anul 2020.
Daca somajul britanic, de 8 %, se inscrie intr-o medie moderata globala, in schimb ponderea celor inactivi economic, de 12 %, cumulata cu a studentilor, 4 %, poate prefigura dificultati in atingerea tintei europene. Totusi, faptul ca varsta inactiva cumuleaza o cota mare din populatie, 29 %, nu afecteaza rata de ocupare, care se raporteaza doar la populatia de varsta activa. Intelegem astfel ca indicatorul cheie al Strategiei Europa 2020 ignora impactul imbatranirii populatiei asupra pietei muncii.
Imi amintesc fulminantele discursuri ale profesorului Jeremy Rifkin la Bruxelles, prin anul 2006, in care isi exprima preferinta pentru „visul european”, in care oamenii „muncesc ca sa traiasca”, spre deosebire de „visul american” in care „traiesc ca sa munceasca”. Modelul social european, din pacate, s-a erodat ca durabilitate, tocmai datorita slabiciunilor sale structurale. Daca privim spre strazile Atenei, in tara unde varsta de pensionare, de doar 53 de ani, scoate la iveala structuri ocupationale ineficiente, intelegem imperfectiunile induse de eterogenitatea pietelor muncii in U.E.
Apoi, ramane un semn de intrebare asupra justetii tintei in sine, anume aceea ca 75 % din populatie sa munceasca an anul 2020. Ne dorim formula “traim ca sa muncim”? Facem din munca un scop in sine?

Este rata de ocupare un semn al bunastarii? Nu! Jeremy Rifkin a remarcat ca superioritatea modelului european consta tocmai in saptamana redusa de lucru, concediul de odihna mai lung si ajutorul de somaj mai generos decat in America. Somajul ridicat nu reflecta, necesarmente, o stare economica precara, ba dimpotriva, asociat unui PIB substantial, demonstreaza ca o tara este suficient de bogata si productiva ca sa intretina anumiti cetateni din ajutorul de somaj. In felul acesta se combate si saracia, se redistribuie avutia si se atenueaza disproportia intre bogati si saraci.
Statistici comparative
Inainte de a analiza sansele de atingere a principalei tinte a Strategiei „Europa 2020”, sa clarificam ce inseamna acea tinta. In primul rand, de unde plecam? Care este gradul de ocupare in prezent?
Am gasit la Eurostat un tabel detaliat cuprinzand gradul de ocupare intre 15-64 de ani, in toate statele membre ale U.E. Plecand de la el, am schitat un grafic, in care am inclus cele doua state de la extreme, precum si media U.E.-27 si Romania.


Sursa: prelucrare dupa Eurostat
La finele anului 2009, gradul de ocupare era de 65,9 in totalul U.E.-27 si de 58,6 in Romania. Rezulta un grad de ocupare in tara noastra cu peste 10 % mai mic decat cel al U.E.-27. Situatia nu ingrijoreaza daca o privim static, insa ca tendinta da mai mult de gandit. In ultimul deceniu, tara noastra a marcat un declin constant. Daca in anul 1998, gradul de ocupare in Romania era de 64,2 %, el a scazut la 58,6 % in 2009, in timp ce in U.E.-27 a crescut, in aceeasi perioada, de la 61,2 % la 64,6 %.
Mai grav pentru intreaga Uniune este trendul rezultat din proiectia viitoare a evolutiei din ultimul an, marcand o scadere cu 1,3 puncte procentuale in U.E.-27, de la 65,9 la 64,6 %, in timp ce in Romania, scaderea a fost mai putin dramatica, de la 59 % la 58,6 %, deci cu numai 0,4 puncte procentuale. Scaderea in U.E.-27 a fost de peste trei ori mai mare decat la noi in tara. O consolare pentru Romania, pe termen scurt! Oare se va mentine aceasta tendinta? Daca da, atunci avem sanse de recuperare, in timp, a decalajului.

Statistic, curba trebuie inversata, daca se doreste atingerea obiectivului Strategiei „Europa 2020”. Cu ce eforturi? Chiar daca n-am gasit vreo estimare a acestor eforturi, in mod evident ele difera de la tara la tara.
Amintesc doar ca, tot statistic, operam cu baze diferite de calcul. Cetatenii cu varsta cuprinsa intre 15 si 20 de ani nu sunt luati in calcul la fixarea tintei 2020. Ce inseamna aceasta? Daca ar fi luati si ei in calcul, ar diminua serios acel 75%, deoarece majoritatea tinerilor de aceasta varsta se afla in afara pietei muncii.
In prezent, rata de angajare la grupa de varsta 20-64 de ani este de 69% (la femei 63 %, iar la barbati 76%). Pana la 75 % n-ar mai fi asa mult. Problema este ca, la cei mai in varsta, respectiv la categoria 55 – 64 de ani de exemplu, rata este de numai 46 %, mult mai mica decat in S.U.A. si Japonia. Varstnicii muncesc mai mult, acolo, dar si traiesc mai mult.

Ca sa complic si mai mult lucrurile, amintesc faptul ca la gama de varsta intre 15 si 24 de ani, somajul in U.E.-27 este de 21 %, in timp ce somajul general se masoara cu o singura cifra.
Dintr-un asemenea amalgam statistic, putem afla daca tinta Strategiei Europa 2020 este realista? Inainte de toate, Uniunea trebuie sa inverseze trendul ratei de ocupare, din unul negativ in unul pozitiv. Daca intr-un an de zile gradul de ocupare a scazut cu 1,3 puncte procentuale, ajungand la doar 64,6 %, cum ar trebui sa evolueze, liniar, pana in 2020, ca sa atinga obiectivul strategic? Tinand cont de previziunile sumbre privind piata muncii inca sub impactul crizei, realizarea obiectivului 2020 devine usor utopica. Personal, m-as bucura enorm sa se implineasca, dar ca economist sunt destul de sceptic in privinta sanselor sale de realizare.

Cronica unui esec anuntat
De la declaratii politice la tinte cifrice, distanta este uneori insemnata. Obiectivul numarul unu al integrarii europene, exprimat prin vocabula „coeziune”, nu se regaseste in niciuna din cifrele Strategiei Europa 2020. Sa acceptam totusi, cu consolare, ca tinta gradului de ocupare de 75%, tinta sociala, va favoriza o anumita coeziune intre state, deci obiectivul numarul unu s-ar subsuma.
Din pacate insa, tinta nu pare foarte realista. Piata muncii din U.E. este lovita de criza economica. Peste 23 de milioane de someri in intreaga Uniune, mai mult decat populatia Romaniei, n-au sperante sa-si gaseasca un loc de munca in lunile urmatoare, cand statele membre se zbat sa reia cresterea economica durabila. Numai in ultimul an si jumatate, in U.E. s-au pierdut 4,3 milioane de locuri de munca, adica 1,9 din totalul fortei de munca. Pe intreaga perioada de recesiune se anticipeaza un total de 7,5 milioane locuri de munca pierdute, pana la finele anului 2010, somajul ajungand la circa 10%, cu perspectiva de a ramane, conform previziunilor, la acest nivel pana cel putin in anul 2011. Atunci cum se poate atinge gradul de ocupare de 75 % in 2020?

Lectia greceasca
Criza creditului suveran grecesc, dezamorsata pe moment de summit-ul zonei euro din 7-8 mai 2010, ne-a mai dat o lectie: nu va incredeti in statistici nici cand vin de la Eurostat!
Ce inseamna gradul de ocupare a fortei de munca? Procentul persoanelor angajate in munca, din totalul celor de varsta activa. Diferentele intre cele 27 de state membre ale U.E. in privinta modului de raportare a acestui indicator sunt considerabile, asa incat comparatiile intre ele sunt destul de relative, chiar si in conditiile in care nimeni nu ar „cosmetiza” cifrele.
Varsta de pensionare din Grecia, de exemplu, este mai mica nu numai decat cea din Germania sau Suedia, dar chiar si decat cea din Romania. Intr-un asemenea context, cat de compatibile vor fi cifrele privind rata de ocupare la nivelul U.E., cand bazele difera de la tara la tara?

In Grecia se reduc salariile, pentru a diminua costurile si cheltuielile de la buget. Criza ameninta sa molipseasca si alte tari din zona euro, iar recesiunea se face inca simtita in multe state membre, printre care si Romania.
Daca se doreste o competitivitate globala sporita a U.E., atunci si costurile cu forta de munca ar trebui moderate, ca sporul de productivitate sa devanseze cresterea PIB. Cate locuri de munca noi se pot crea, fara a ameninta competitivitatea zonei euro, atat de necesara sustinerii monedei unice europene?

Argumente in favoarea unui scenariu optimist
Sa imaginam totusi, un scenariu optimist! Amplele politici sociale anuntate de U.E. au doua scopuri: sa creeze locuri de munca si sa califice forta de munca adecvata care sa le ocupe. In acest scop, exista politici de creare a locurilor de munca si politici de calificare a fortei de munca. La 27 aprilie 2010, de exemplu, s-a publicat propunerea de Decizie a Consiliului privind orientarile pentru politicile de ocupare a fortei de munca ale statelor membre, semn ca decidentii sunt activi.
Atingerea tintei din Strategia „Europa 2020” presupune crearea, timp de un deceniu, a circa 15 milioane de noi locuri de munca in intreaga Uniune, adica tot la al treilea cetatean al U.E. sa se mai creeze un loc de munca. Aceasta ar insemna o crestere a fortei de munca cu circa 0,5 % pe an, ceea ce este realizabil, in conditii economice normale. Dar traim noi in conditii economice normale?

A doua componenta a obiectivului strategic este, asa cum aratam mai sus, formarea fortei de munca necesara ocuparii noilor locuri de munca. Gradul de ocupare de 75% inseamna si formarea lucratorilor necesari. Concurenta globala pentru atragerea talentelor si schimbarile tehnologice impune formarea rapida a unor lucratori europeni cu calificari noi. Unele joburi dispar, altele noi le iau locul. Se cer tot mai multi lucratori cu inalta calificare, ceea ce inseamna investitii in educatie si formare profesionala. Le suporta bugetele de austeritate?

Insasi definitia de baza a Strategiei Europa 2020, „crestere inteligenta, durabila si inclusiva”, implica noi calificari si un efort suplimentar, dificil de realizat in paralel cu diminuarea cheltuielilor de la bugetele de stat, impuse de recesiune.
Institutiile europene lucreaza. Se intampla ca un scurt anunt din presa, trecut uneori cu vederea, sa contina informatii de substanta, dincolo de banalul jurnalistic. Am citit pe 4 mai 2010, ca doi europarlamentari romani si unul britanic „cer Comisiei Europene si statelor membre ale U.E. sa acorde atentie sporita imbunatatirii perspectivei tinerilor sub 25 de ani de a-si gasi un loc de munca si ale varstnicilor de peste 55 de ani de a reveni pe piata muncii”. Pe cel britanic, Graham Watson, l-am cunoscut la Bruxelles, prin anii 2004-2007 si de aceea nu ii pun la indoiala competenta, buna credinta si experienta, insa calitatile sale sunt insuficiente pentru a garanta finalitatea demersului in rezultate cifrice.

Pactul de Stabilitate si Crestere, ca si „procedura de deficit excesiv”, s-au dovedit in cele din urma inoperante, nedispunand de parghii penalizatoare cand s-au incalcat normele. La fel si Strategia „Europa 2020”, va fi greu de respectat in lipsa factorului punitiv. Se poate argumenta, mai departe, ca nici factorul punitiv nu va fi suficient, cosmetizarea statisticilor, la nevoie, salvand guvernele de la penalizari.
Raportarea de cifre false n-ar fi o premiera, dupa cum o dovedeste experienta Eurostat. Dar pana acolo, chiar o recunoastere onesta a neatingerii tintei, in anul 2020, nu va aduce nici o paguba tarii in cauza. Iar daca o rata de ocupare sub 75 % va fi insotita de prosperitate peste media U.E., nu va blama nimeni un stat membru pentru ca munceste mai putin, ba se va mai gasi un Rifkin care sa-i admire modelul social.

Sa nu uitam coeziunea!
Acum, cand se apropie reuniunea la nivel inalt de la Bruxelles din 17-18 iunie 2010, care va da girul final Strategiei „Europa 2020”, ne intrebam daca pentru romani este suficient obiectivul paharului pe trei sferturi plin. Nu va veni nimeni de la Bruxelles sa umple paharul. Dar oare acesta este adevaratul obiectiv social pentru romani?
Au dreptate acei sefi de state si de guverne din Europa Centrala si de Est care au semnalat cu regret lipsa vreunei tinte, in Strategia Europa 2020, privind coeziunea sociala, adica reducerea decalajelor intre saraci si bogati. Este adevarat ca toate obiectivele pot conduce, in final, si la coeziune, dar nu avem o unitate de masura a coeziunii sociale. Daca Strategia Lisabona a suferit din lipsa de concizie, poate ar trebui ca succesorul ei sa corecteze acest neajuns. Asteptam cu interes raspunsul, la Consiliul European de vara.

Presupunand ca vom atinge primul si cel mai important obiectiv al Strategiei Europa 2020, vom avea un grad de ocupare de 75 %, dar nimeni nu se va interesa daca, dupa inca 10 ani, romanii au ramas la fel de saraci in raport cu media U.E. M-as bucura sa vad intr-un document programatic de aceeasi anvergura cu Strategia „Europa 2020”, exprimata in cifre, masura in care se va diminua decalajul de prosperitate intre Romania si Danemarca, pana in anul 2020.


Sursa: http://www.euractiv.ro

 
Mobile Version | Desktop Version

 


banner banner1 banner2 banner3 banner7 banner5
banner11 banner9 banner6 banner10 banner8 banner9

Logo CJVS str. Ştefan cel Mare nr.79, Vaslui 730168,Vaslui, România
      t:      0235 361 089
      f:      0235 361 091
      e:      consiliu@cjvs.eu
      w:      www.cjvs.eu
       str. Mihail Kogalniceanu nr. 25, Vaslui 730104,Vaslui, România
      t:      0235 361652
      f:      0235 361652
      e:      europedirectvaslui@cjvs.eu
      w:      www.europedirectvaslui.ro


Free live stats and visitor counter for Joomla, Wordpress, Drupal, Magento and Prestashop